Gând

Am învăţat să ne cautăm drumul privind linia trasată la picioare, mergând spre cine ştie unde cu capul plecat, urmându-ne calea. Cu bucuria patologică a învingătorului, considerând existenţă trecutul  şi oglindă prezentul. Continuam, continuam, asta e calea pe care am urmat-o, o urmam. Calea spre viitor. O linie  la picioare. Asa a fost si asa este si acum. Avem nevoie de alte certitudini?

E inca frig

E inca frig. Da, frig, dar e timpul pentru iezi. Pentru vant cald si miros de iarba. De pamant umed. E inca frig. Inca. Dar e timpul de flori. E timpul de copaci. E timpul. E inca frig.

Da

Mda, cand te simti realizat si in culmea gloriei, uita-te un pic in sufletul tau. Dar adanc. Si ai sa vezi ca esti un ratat. Ti-ai ales drumul si nu mai exista cale de intoarcere fara sa farami ceea ce deja esti, ai, iubesti. Si atunci cand esti mediocru, si atunci cand esti ratat, tot asa este. Sunt mii de variante ce se leaga intr-un graf complicat, nici unul dintre drumuri nefiind cel corect sau bun. La orice intersectie castigi si pierzi. Iremediabil. Deci, are rost sa ne gandim pasii dinainte? Sau sa ne ducem dupa destin, mergand orbeste catre sant, ca poate exista un pod ce ne poate duce in partea cealalta?