Creca

Mi-am ingropat prieteni si o sa-mi mai ingrop pana cand tot prieteni vor arunca o mana de tarana pe  mine. Am fost. Am fost si om si animal, si am iubit, si am urat, mi-au fost indiferente faptele, chiar, uneori. Am fost doar eu. Poate un mascarici, poate am fost iubit in taina asa cum am iubit si eu, poate am fost iubit putin, in gura mare, asa cum m-am ascuns si eu. Am incercat sa fiu doar eu, un om, un eu, un oarecare. Sa ma confund cu mine, si cu toti. Si poate ca am reusit macar o data sa fiu doar eu. Ca toti n-as reusi in veci, si poate ca n-as reusi sa fiu nici eu. Dar inca mai exist. Si sper. Sa fiu. Si tu, si eu, si toti....

Vezi, faptele nu exprima intotdeauna omul, asa cum omul nu exprima intotdeauna faptele. Pentu ca omu' e nesemnificativ asa cum faptele sunt uneori nesemnificative in fata posteritatii.

Conform oricarui popa, omul este fapta, asa cum fapta reprezinta omul. Dar..... Dar fapta poate fi momentul, tot asa cat momentul poate fi fapta. In sensul ca fapta , ca si momentul, poate determina actiunile persoanei pentru tot viitorul. Uneori afecteaza si trecutul. 

Adica...Adica fapta, poate chiar momentul....,poate fi Dumnezeul pe fundatia caruia ne construim viitorul.

Si atat. Nu stiu?