A

Cred ca nu sunt convertibil. Nici macar in cuvinte. Cuvinte straine, neconvertibile in superbul convenabil. Undeva la marginea eligibilitatii convertibile a gandului neeligibil. Undeva blocat intre ganduri, intre idei, intre cuvinte nerostite vreodata. Pentru ca nu le venise si nu le va veni randul. Neranduite, uitate inainte de a fi rostite. Poate doar ganduri netransformate in materialul pe care il asteptau sa se rosteasca. Doar neconvertibil, cu  pistrui pe nas.

Pesemne...

.....intunericul natural poate fi alungat electric. Cat timp exista electricitate. Intunericul universului meu sau al tau nu poate fi alungat electric. Poate fi alungat prin vointa, prin transparenta vointei, prin faptul ca existi in negarea sa. Existenta in apararea  intunericului este existenta negarii luminii, dar este existenta afirmarii intunericului universului acceptat. Este afirmarea educatiei existentiale a intunericului in care ne-am nascut.
Daca nu l-am afirma cu dragoste pana cand ajungem sa-l negam, atunci nu am mai stii ce este bucuria luminii. Lumina a negarii intunericului.
 De fapt lumina este revelatia infrangerii intunericului. Nu stiu cum se poate trai fugind de intuneric, fara a simti lumina stralucind in otelul luptei. Nu stiu. Probabil nu exist pentru asta.