Inger

Pentru Ana.

Inger, arunca odata coroana de spini si invata ceea ce ai stiut intotdeauna. Invata sa zbori. Si nu doar cu ochii mintii ci cu ochii fericirii ce doreste sa-ti invaluie ca o mantie albastra sufletul.
Floare, deschide-ti petalele in mii de culori sa simti sarutul soarelui ce-ti soarbe roua lacrimilor diminetii tale tarzii.
Luna, imprastie-ti razele si transforma-le in cuier de care sa se mai agate cate o speranta care sa nu mai dainuiasca doar o noapte, ci sa se pastreze si peste zi in cufarul inimii tale.

Vot de veto

Am auzit paduri cutreierand o ciupercuta vorbind despre votul x si zero. Despre a pune stampila in fiecare patratica ca sa vada nesimtitii ca nu a vrut nimeni sa-i voteze. Si totusi cei ce stateau la cersit sacose electorale si cei care cersesc mici electorali si bere electorala ii vor vota. Plus masele lor de manevra. Daca bagati un vot alb va fi probabil stampilat dupa aia. Eu aveam ideea sa se voteze un outsider, ca sa nu iasa marlanii, dar si aia probabil sunt din aceeasi clica, doar ca au avut gradul mai mic in sleahta. Asa ca pana la urma votez si eu pentru votul x si zero chiar daca se anuleaza si ajung aia la ciolan. Mai am o propunere: Dupa ce stampilati bine buletinul bagati un text pe a doua pagina :" VREAU SA VA DOARA" Iata de ce(atentie, contine cuvinte obscene): http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PUVwV3MtWWlPMU80
Si nu in ultimul rand spune si la altii sa scrie pe buletin : "VREAU SA VA DOARA"

Golaneala culinara

Eh, astazi a avut loc un colocviu culinar, invitati fiind maestrul Papi si colegul Merzi. Si nu in ultimul rand eu. Si ne-am culinarit noi un pic printre vorbe si uneori injuraturi. Papi a fost responsabil cu tochitura, io doar cu ciorbita, asistentul s-a chemat Mertzi, care a venit cu cateva idei, incat golaneala sa fie cum trebe.

O ciorbita de legume simpla, puse toate la fiert si apoi un pic de rosii in bulion dupa ce s-au acrit cu tirighie ( o chestie olteneasca? de care nu mai auzisem pana azi, da' isi face treaba cu prisos). Si dreasa cu ou.

Eh, tochitura,mai complicata, toate cele calite apoi, dupa o caleala anevoioasa, datorata cepei de apa ce-si lasa gramada de apa, pusa si afumatura ( carnea de vitel fusese pusa mai devreme). Sosul bogat se potriveste cu mamaliguta, din pacate din malai grisat. Un ochi, putina branza rasa si patrunjel tocat au intregit gustul.

Iaca ce a iesit:

- ciorbita, taraneasca, cu telina, pastarnac, morcovi, afumatura, ardei capia, ceapa si acrita cu tirighie

- tochitura cu mamaliguta, ou, branza si patrunjel:

Totusi

Un fruct, probabil, in forma de pastaie. In bataia vantului s-a transformat intr-o elice. Si a zburat departe de sursa ce-o nascuse. Si nu a fost o intamplare. Si a doua a zburat, mai departe. Si a treia, si toate. Si m-am gandit ca erau dinainte ca omul sa se gandeasca la formele ce asigura deplasarea in zbor. De fapt natura a oferit intotdeauna solutiile.
Si de aici m-am gandit. Copacul ala trebuia sa isi inventeze de la inceput semintele in forma de elice sau de puf, ca altfel nu supravietuia vremurilor. Si io cred ca un copac nu e in stare sa faca niste calcule savante, oricat evolutionism are in el.
Concluzia simpla este ca oricat am crede in evolutionism, ceva sau cineva l-au ajutat. Si nu cred ca sunt extraterestrii ci Extraterestrul.
Un Dumnezeu exista, orice ar fi el. Orice ar fi, nu un mosulet ce se plimba cu dansa balanganind printre picioare (e gol, asa scrie) cum ne invata Biblia.
Dar cum putem , in sensul acestui Dumnezeu sa facem ceea ce trebuie. Sa invatam? Sa fim buni?
Ce inseamna sa fii bun?
Normele sunt facute de niste nemernici ce cauta profit. Cartile normelor tot de ei sunt scrise.
Si oameni extraordinari au murit in numele lor. Au vindecat in numele lor, au facut minuni. Dar oare nu au fost deturnati de la sensul Dumnezeului real? Oare au fost de acord cu purificarea prin foc si prin tortura?
Cine si cum si de ce este Dumnezeu?

Vot in bot

Majoritatea celor pe care ii cunosc nu au de gand sa participe la alegerile parlamentare. Scarbiti de faptele de arme ale ghiolbanilor cu grade pe umar ce se calca pe picioare in Senat si Camera deputatilor in lupta galagioasa pentru ciolan, nepasatori de necazurile celor ce i-au ales.
Eu cred ca pe asta mizeaza si ei. Daca 60% din oameni nu participa, raman cei care sunt membri de partid militanti, fraudatori ce voteaza in locul altora si oameni platiti sau cu creierul spalat ca sa voteze intr-un sens. Cei ce si i-au creeat si inca si-i creeaza, conlocuitori fara studii, care nu au nici cea mai mica urma de gandire, care voteaza pentru un mic si o sticla de ulei.
Cred ca e o greseala si o sa ma duc la vot. O sa votez un outsider, un candidat independent, desi eu stiu ca votul meu nu va ajuta in inlaturarea nenorocitilor din parlament. Dar daca cei 60% ce se duc la vot le vor da un vot negativ, atunci se va simti.
Asa ca eu sfatuiesc toata lumea sa se duca la vot, ceea ce va sfatuiesc si pe voi, ceea ce si voi trebuie sa-i sfatuiti pe altii. Oare avem putere sa schimbam ceva?
Bine, ca parerea mea e ca se mai si falsifica, oricum, pe ici pe colo.

Vino...

Pe strada. Pe strada cu noaptea. Ne plimbam tacuti amandoi. Si tacerea noastra vorbea. Poate prea tacut. De fapt cine ar fi bagat-o in seama. Era doar o noapte. Si cine m-ar baga in seama. Sunt doar un om.
Am vazut. Am vazut afise. Afise mari cat blocul. Acolo unde am vazut sobolani. Si acum am vazut sobolani. Mari cat blocul.
Am vazut. Tacere. Tacere in jurul multimilor. Dar erau tacute. Si de acolo o sa invatam tacerea.
Am simtit. Am simtit moarte. Acolo unde a fost. Si acolo unde este. Acolo suntem si noi cu o farama ce avanseaza intr-un tot.
Am simtit. Am simtit cum se agita toata linistea. Dar nu pentru mine. Ci pentru mine ce va urma. Acel eu care nu-l va mai cunoaste pe acest eu. Acela ce va fi vandut. Eul trimis de mine pe doi bani la moarte. Nici macar bani de argint.
Euri. Euri nelinistite. Ce asa se cade sa fie. Nelinistite.Fara sens. Pentru ca asa s-a aflat. Uneori.
Vino, dulce moarte, vino...

Dimineata

Cer trist ce plange invaluit in ceata. Noaptea inca nu a plecat, se stie stapana sufletelor. Inca invinge timpul si o va mai face mult de acum incolo. Gandul ce inca viseaza, amortit parca de caldura abandonarii in adancul uitarii. Inviorare.
Amintiri. Amintiri din suflet. Copilarie la gura sobei cu miros de gutui si zapada. Cu fior de ochi ca luminile in noapte. Lumini ce te urmaresc. Cu sperante ce se aduna in vartejurisi se inalta sau cad pe pamant, asemeni fulgilor ce se inlantuie in hore nebune inainte de a cobora in albul materiei universale.
Copaci goliti de frunze ce tremura zgribuliti. Realitatea mirosului cafelei. Ochii se dezlipesc. Apa. Gand. Durerea lucrurilor neimplinite.Liniste. Mult prea multa liniste. Incepe o noua zi pentru mine. Una dintre ele, prima zi a vietii mele de acum incolo. Ce poate fi si ultima.

Dialog imaginar.

- Si ce o sa faci? O sa incepi sa plangi?
- Poate o sa rad amar si o sa-mi ascund lacrimile in fata ta. Dar in sufletul meu o sa plang.
- Cum in sufletul tau, ba, prostule, stii tu ce-i ala suflet, si prin cate trece un om? Ce-s ideile astea?
- O sa plang lacrimile celor pe care i-ai torturat tu inainte sa ajungi acolo. Pe care ii bateai conform scolilor pe care le-ai facut ca sa inabusi gandul.
- Ba, animalule, pe mine m-a votat lumea, ba. Prostu' dracului . Ai comentarii? Ca pot sa-ti fac rau cand vreau eu.
- Sunt de acord. Poti sa faci rau tuturor. Se vede, asa ai fost educat. Animal esti tu care omori oameni si sefii tai care cumpara voturi cu mici.
- Ba, ce sunt eu de vina ca prostii voteaza?
- Esti, ca voi ii tineti sa fie prosti, voi le omorati parinti doar ca sa pozati dupa aia in ingeri salvatori. Voi sunteti radacina raului.
- Care noi, bai prostule?
- Voi, aia care ati fost formati sa mintiti si sa mulgeti orice ban in folosul propriu. Si sa plangeti la comanda.
- Asta e scopul, ce-i trebuie prostimii bani? Ca sa ce? Sa-i bea? Sa-i arunce pe tampenii. Stii, trebuie formata o clasa sociala superioara.
- Ariana? Superioara pentru ca a avut sau are grade pe umar? Ca a omorat sau ca a fost cei ce le-au tinut isonul? Sau ca au fost oameni formati de ei? De ce nu le dati o sansa celor ce merita?
- Merita doar smecherii, bai sclavule, da-i drumu' la somn ca maine te duci la munca. Pentru ei.
- Ma duc acum, dar o sa vina ziua. Ziua in care veti raspunde. Ziua in care noi vom fi judecatorii.

EU

Suflet. Suflet ce se zbate in neadormirea sa. In neacceptarea acceptabilului ca lege a firii actual acceptate. Ganduri ce patrund uneori in negandire. Sau in gandire a ce nu trebuie sau nu e necesar a fi gandita. Eu care exist ca eul mau sau ca eul nimanui ce nu poate fi in nici un caz eul alcuiva. In cantec mut al sufletului gandului si eului. O bucata de huma. Un robotel fara piese de schimb. Indispensabil dar asa usor de inlocuit. Incoruptibil dar asa de usor de cumparat. Ca o haina veche ce este superba atunci cand o admiri in muzeu, dar niciodata purtabila, cu gaurile ei de srapnel care i-au ucis purtatorul. Sau purtatorii.
Poate doar furtuna ce a asteptat soarele asa cum soarele a asteptat furtuna de prea multa caldura.
Experiment al unei vieti ce nu suporta experimentele.
Lacrima a unui ochi ce nu a plans decat pe ascuns, fiindu-i rusine de existenta reala si de scopul purificarii sale prin lacrimi.
Copac de campie in bataia vantului, ce-si tine frunzele aproape, la fel cum se departeaza de padurea din care i-a fost dusa samanta de vant.
Uman uneori in inumanitatea gandurilor mele, insetat de noroiul ce provoaca setea.
Degeaba, si uneori indispensabil in conditiile in care degeaba e indispensabil.
Doar eu, perisabil, trist si vesel, si mai ales judecabil pentru cei a caror pasiune e asta.
Doar eu, in timpurile de azi ce nu sunt cele de maine si nici cele de ieri.

As simti.

As simti mangaierea ta ca un fulg de nea, cazand molcom pe fata mea si topindu-se intr-o lacrima. Sau poate e lacrima mea? Nu stiu in vantul ce o ingheata, facand-o sa cada pe pamantul unde va fi calcata in piciare. De catre mine poate, cu nepasare. Acelasi vant ce in turbarea sa se prinde-n hora fulgilor ce ma ating topindu-se in alte lacrimi. Ale cerului, ale mele sau aiurea, niste lacrimi ce-mi ingheata pe fata, stralucind pana sub talpa bocancului meu ce nu simte frigul.

Friptura la cuptor cu legume, cartofi si salata

Eh, fiind un weekend racoros, ne-am gandit weekendul asta sa ramanem in barlog. Si am ales barlogul la mine.
Toate ca toate, vin se gasea, altii au vrut bere, altii sucuri, dar mancarea? Mancarea trebuia sa fie si ea un factor care sa ne faca sa nu regretam ca am stat acasa.
Zis si facut, am achitionat o bucata de pulpa de porc (muschiul), o varza,niste cartofi, smantana si ardei capia. Existau la purtator telina, morcovi si condimente.
Si am purces la creatie. Legumele le-am taiat mediu, ca prea marunte dispareau prin tava, si peste patul de legume stropite cu vin rosu, putina apa si condimente (piper, sare, rozmarin) patul s-a asezat carnea ce statuse inainte 2 ore la marinat intr-o punga invelita intr-o marinata cu usturoi, lamaie, piper, tarhon, rozmarin, cimbru si busuioc).
Tava s-a infasurat in folie de aluminiu si a fost aruncata in cuptor , unde am uitat vreo doua ore de ea.
Intre timp am curatat cartofii sui i-am pus la fiert in apa cu sare. Dupa ce au fiert au fost asezati intr-un plic din folie de aluminiu, condimentati cu sare si piper cu o ceapa taiata marunt si 4 felii de unt deasupra, dupa care au fost si ei aruncati in cuptor, unde au stat cam o jumatate de ora, desi era bine sa-i mai lasam pana la o ora.
Salata s-a facut din varza, cu ardei capia taiati fideluta si morcov taiat, pentru a-i da culoare. Cu putin ulei si otet, am fi pus lamaie, dar varza merge mai bine cu otet.
Intre timp am scos carnea din cuptor si am eliberat tava de folia de aluminiu, ca sa se rumeneasca un pic. Dupa ce s-a rumenit pe ambele parti am constatat ca mai era multa zeama peste legume, asa ca am luat carnea din tava, dupa care am bagat legumele la fos vioi ca sa se mai evappore zeama si sa prinda putina crusta. Apoi toate le-am asezat in farfurie si le-am mancat, mmmm, cu ce pofta !!! :)

Mi-as dori

Cand eram mai mic visam sa ma fac atunci cand oi fi mare ba pilot, ba doctor ba invatator. Loosers. Mi-am dat seama. Acu' vreau sa ma fac atunci cand oi fi mare santierist.
Meserie mai frumoasa nici nu cred ca poate exista.
Dimineata te duci cu noaptea in cap la munca, iti cumperi o cafea si o sticla de coniac pentru micul dejun. Care dupa ce vor fi baute voi servi gustarea de dupa micul dejun, care dupa ce va fi servita voi servi gustarea de dupa gustare, etc.
Si urcand pe schele mai aproape de stele ( ca rimeaza) si de muze, voi simti inspiratii poetice la vederea muzelor ce se unduiesc felin, trecand numai pentru placerea mea pe sub sau prin apropierea schelelor. Si atunci inspirat de cela mai adanci sentimente ii voi inchina o poezie: "Mami, ce te-as f..e" sau "Ce buna esti, fa, figuranto" si alte pareri filosofice si psihoanalitice care nici lui Freud nu i-ar fi trecut vreodata prin cap.
Si dupa o zi asudatoare de munca ma voi ingramadi cu toti colegii mei in mijloacele de transport uneori prea aerisite ca sa nu imi scot bocancii si sa-i napadeasca brusc amintirile pa calatori si sa verse lacrimi amare.
Si uneori prea linistite si fara viata de aceea voi urla in gura mare si-mi voi canta sufletul mirositor a coniac, filosofand aceleasi freudiene fantezii. Si poate citind Libertatea, ziarul universal al santieristilor. Sau poate am sa vorbesc de Elodia.
Si seara o sa se lase cu mantia sa albastra cu stele in momentul ce ajung acasa beat, unde ma va astepta sotioara mea in capot albastru cu stele si dotata cu facalet. Si din vorba in vorba ma voi eschiva si-i voi invineti si celalalt ochi si apoi vom trai fericiti pana la adanci batraneti.
Dupa care cu stomacul plin de parizer ma voi aseza la televizor minunandu-ma ce dreptate are Becali si ce destept e Diaconescu, si voi adormi urmand sa ma trezesc maine pentru o noua sublima zi.
( Si in orice meserie ai fi implicat, schimband un pic programele nevestele , actiunile, tot aia faci zi de zi)

Paste cu branza, legume si cabanos

Reteta este o fantezie a unei nopti oarecum bahice si cu un pic de foame. Realizata cu ce s-a gasit prin casa. De fapt au pornit paste cu branza si s-au transformat.
Ingrediente: - paste (taitei+penne)
- branza rasa, cascaval ras, crema de branza
- ardei capia, ardei iute, telina,ceapa,usturoi
- cabanos
Pastele se fierb in apa in care se adauga putin ulei si putina sare. Dupa ce pastele au fost fierte dupa gust se amesteca cu branza si cu sosul prezentat mai jos.
Sosul se face din ceapa calita in putin ulei, dupa care se adauga un catel de usturoi taiat foarte marunt si ardeiul taiat cubulete sau fideluta. Se poate pune si telina taiata cubulete. Cand se inmoaie ardeiul se adauga ceva condimente, sare, piper, busuioc, dupa gust. La sfarsit se poate pute suc de rosii sau bulion.
Dupa ce se amesteca pastele cu branza si apoi cu sos, se pun intr-o tava si se lasa 10-15 minute in cuptorul incins. Mie mi-au placut. Aratau cam asa:

O noua zi

Incepe scurgerea molcoma a unei noi zile, luminata de ganduri limpezi si de zambete de margaritar. Sufletul molcom inca mai leneveste chiar daca ziua este de munca, e creat pentru normalitate. Nu pentru uratenia sclaviei.
O sa ma duc in statie , un pic zgribulit, parasind cu greu caldura casei, o sa ma incadrez in rand, apoi o sa ma imping si o sa ma inghiontesc cu oamenii care l-au apucat pe dumnezeu de picior si au un loc de munca mizerabil unde pot sa stea degeaba sau dimpotriva sa munceasca precum animalele, unde pot sa fie mangaiati sau biciuiti, unde nu prea iau bani, dar isi lasa sufletul.
Chiar, oare merita sa-ti vinzi sufletul pe 30 de arginti?
In tramvai ne vom inghesui ca niste animale. Ne vom simti rasuflarile fierbinti si adormite mai aproape. Ne vom injura pentru ca nu incapem, vom lega noi relatii de ura. Nu vor zambi decat liceenii galagiosi si agramati ce se duc spre scoala (io cred ca 50% dintre elevii bucuresteni, daca nu si mai multi, nu stiu sa acorde subiectul cu predicatul).
Vom cobora si ne vom raspandi ca puii de potarniche .Unu' incolo,altu' incoace, veseli deja si purtand discutii cu alti oameni. Si va urma alta zi de sclavie pe plantatia nemernica.

O istorioara simpla (II)

In cele din urma, cand crestinismul castiga teren, cei ce-l monopolizasera s-au intalnit ei ce s-au intalnit si s-au hotarat la Niceea despre natura divina a lui Isus. Si cum ca popa nu poate fi decat cel ales, care e si ala un fel de trimis al lui Dumnezeu pe pamant, desi e o puslama.
Si asa s-a trait multi ani in pace si iyubire, prin arderea sau sechestrarea cartilor descoperirilor antice.
Manipularea omului s-a facut prin iad si rai, prin amenintarea cu pedeapsa divina. Pana la a declara si cativa regi un fel de trimisi ai lui Dumnezeu nu a fost decat un pas. Plus ca biserica a capatat puteri absolute, abuzurile fiind in floare.
In occidentul infloritor luxul orbea, in ciuda mizeriei celor multi. Si Cei multi si-au pus intrebari. De ce? Si li s-a raspuns :"Crede si nu cerceta". Si cu Inchizitie. Tot pentru cei ce erau folosit ca unelte. Celor din casta stapanitoare lise vindea iertarea pacatelor.
Dar lumea a evoluat, aceasta evolutie erodand la randul ei radacinile bisericii.
Si casta conducatoare a inventat egalitatea. Dreptul fiecarui om de a munci pentru o viata mai buna pe care nu o va obtine niciodata. Decat daca omoara, fura, etc. Adica daca se dovedeste demn de clasa conducatoare.
Si de aici pana la inventarea pseudoluxului pentru toti, a ziarelor, a televiziunii, instrumente spalatoare de creier, a creditelor, instrumente ce impovareaza individul, legandu-l de glie, facandu-l sa-i fie frica de viitor.
Acei ce au condus un trib, apoi o tara, apoi un continent, acum cnduc toata lumea.
Si ceea ce alta data s-a numit taramul fagaduintei, apoi inchuizitie, acum se numeste criza.
Si ceea ce altadata s-a numit lege, altadata crede si nu cerceta acum see numeste Libertatea sau OTV.
De fapt, acum fiara are mai multe capete, pentru ca din fiecare cap ce a fost taiat i-ai crescut alte trei.
Care este numele si numarul ei nu stiu. Cine are intelepciune sa judece.
Si atat.

O istorioara simpla (I)

La inceput a fost pacea. Omul primordial traia in sanul naturii, iar natura, ca o mama grijulie il hranea cu tot ce avea, din abundenta. Uneori era haituit, uneori ii era frig. Asa a descoperit pestera, focul si alte instrumente. Pentru ca nu a mai avut chef sa se deplaseze dint-o zona in alta a inceput sa vaneze si sa cultive pamantul. Si cei mai puternici vanatori si cultivatori au ajuns sa le fie capetenii si nu mai trebuiau neaparat sa vaneze.

Apoi, nu stiu de unde s-a insinuat un nene care explica fenomene, migratiile animalelor si asa mai departe. Si asa s-au inventat diferiti zei pentru ca preotul sau vraciul sa trandaveasca si sa fie hranit de comunitate.

Cu timpul s-a observat ca facand pacte cu mai multe triburi si alegand o capetenie comuna formatiunea rezultata era mai puternica si ii putea absorbi pe cei mai mici, ii putea jefui sau inrobi. Si supunand s-au format state. Iar statelor nu le priau zeitatile tuturor triburilor, mai ales ca trebuiau dati la o parte capeteniile si preotii care nu erau din gasca ce conduce. Si s-a inventat religia centralizata, religia de stat , cu temple ce serveau conducatorii proclamandu-i zei si tinand in huzur o multitudine de manipulatori-preoti (preotese).

Cine stie cine, ca sa atraga adepti spre aventuri ( eu presupun ca Moise ca sa ii faca pe evrei sa plece din egipt) a inventat monoteismul, si preotii acestei noi religii numite iudaism au plasmuit povesti ce le-au strans in carti, formand prima religie puternica, bazata pe legi clare si inviolabile.

Si totusi a ramas o religie zonala, fara multa putere. Trebuia ceva mai puternic, care sa se extinda in toata lumea.

Si s-a lucrat tocmai la permisivitate. Iubirea si iertarea. Se poate face orice, pentru ca vei fi iertat pentru ca esti iubit. Sufletele ratacite, promisiunile si minunile scrise in carti sau spuse din gura in gura puteau castiga mai multi adepti.

O religie foarte greu impusa, cu multe sacrificii umane, deoarece se lupta cu religia imperiilor ce nu isi puteau schimba clasele conducatoare. Dar, izbandind, a ros Imperiul Roman de la radacini, facandu-l in cele din urma sa se prabuseasca.

-VA URMA-

peste cateva ore sau maine.

Dreptate sociala

Astazi mergeam pe strada dupa ce fusesem sa-mi platesc darile la diferite firme furnizoare de servicii si la diferite banci furnizoare de dobanzi ilogice. Si dintr-o data totul se coloreaza in rosu si incepe sa sune a motor. Oaaau, parada rosie de campanie a PSD . Oameni imbracati in rosu cu niste atv-uri rosii. O mare de atv-uri rosii. Supercalifragilistic. Un show cu un potential pozitiv, care atrage publicul.

Pe de alta parte am sunat o amica, sa o felicit de ziua numelui. E bolnavioara. De o boala destul de nasoala. Si are nevoie ca asigurarile sociale sa-i aprobe tratamentul. Sau cine face asta. Dar i s-a spus ca trebuie sa astepte pentru ca nu sunt bani si se trateaza doar persoanele in faza grava. Deci trebuie sa ajunga in faza grava ca sa fie tratata. Un show cu potential negativ. Da' nu il vede nimeni.

PNL, PDL, si alti P isi fac supercampanii, ce bucurie a ochiului.

Votati PSD, PNL, si alti P. In rest, asteptati sa muriti de foame, de boli, de orice. Pentru ca ne pasa.

Noapte

Rasuflare inghetata in asteptarea sarutului rece ce va sa vina. Sarutul suav al primilor fulgi de zapada. Joc vesel al zilelor in care focul arde. Focul patimilor inca netraite. Sarutul brusc al privirii tale. Sarutul cald al rasuflarii tale fierbinti. Noapte de noiembrie.

Energia

Presupunem ca un gand are viteza subluminica sau oricum, maxim viteza luminii. Ma refer la presupusa particula a undelor cerebrale. Si presupunem ca aceasta particula a energiei cerebrale are o masa, chiar daca neglijabila.
Atunci, conform teoriei relativitatii particula gandului are o energie E care se supune legii E=mc^2. Pana aici e simplu, dar ce rezolva asta?
Pai considerand ca fiecare gand e compus din mai multe particule si in sine, frecventa gandului e diferita in functie de natura sa, gand pesimist sau optimist. Atunci energia este mai mica sau mai mare, in functie de masa particulelor intr-un punct la un moment dat. La viteza apropiata de viteza luminii, intr-un punct pot fi la un moment dat mai multe sau mai putine particule, in functie de lungimea de unda, deci de natura gandului. Si energia totala a unui punct este data de particulele ce se afla acolo la un moment dat. Si , in functie de intensitatea gandului undele se imprastie pana la distante variabile, deci totalitatea punctelor energiei gandurilor formeaza o energie unitara mai mare sau mai mica, in functie de puterea gandurilor si de natura lor. Unele unde se propaga mai departe, dar majoritatea raman in jurul sursei, deci energia in jurul sursei este mai mare. Si asa este explicat conceptul de aura. Si existenta aurei sustine aceasta teorie.
Acum, in functie de lungimea de unda, energia aurei poate fi variabila. Si atunci, punand totul in spectrul luminii, joasa frecventa da culoarea rosie, inalta frecventa culoarea violet si o frecventa medie culoare galbena. Mediu inseamna in agitatia sufletului probabil pacea. Si de acolo aura galbena a sfintilor?
Trebe analizat. Va urma...

La pomul ce-l credeam apus

La pomul laudat sa nu te duci cu sacul, spuneau batranii. Si bine spuneau. Cand invingi balaurii cei mai mari nu te uiti la un amarat de urs. Stralucirea marilor izbanzi iti orbesc judecata, nemairealizand plasamentul in regnul legendelor. Si atunci, un urs cu o forta de zece ori mai mare decat tine iti pare un biet soricel. De ce i-ai mai intinde capcane, de ce ai mai folosi tactici de lupta? In lupta dreapta ca un tavalug vei invinge. Si cand vei fi coplesit de puterea adversarului, desi poate ai luptat ca un leu, te vei resemna.
Asa si CFR Cluj. Cine era Bordeaux? O echipa care parea mai usoara decat celelalte, si purtati pe aripile rezultatelor anterioare au ajuns cu fruntea prea aproape de stele. Si privind de sus au vazut caderea. Si nu s-au mai putut opri. Si lovitura la impactul cu pamantul este dura, daca nu reusesti sa-ti deschizi din nou aripile udate de ploaie.
Mai trebuie cel putin o victorie. Cu Roma ce a zdrobit Chelsea sau chiar cu aceasta din urma, un fel de selectionata a Olimpului fotbalistic.
Eu sper ca inainte de a ajunge in glod aripile se vor deschide, si vor da la iveala stralucirea diamantelor incrustate in ele.
Si sper ca broasca sa se transforme in seara urmatoare in print si sa ucida un balaur prea mare pentru ea.

O luna

De la geamul autobuzului se vedea luna. Mare si muscata de varcolaci. Luna ca un leagan al viselor de noapte. Al viselor pierdute si a celor regasite. A celor nascute si a celor ce se vor naste din tristetile si bucuriile ce se vor gasi pe undeva prin fundul sufletului. Un fel de cuier al cerului in care se mai agata o noapte instelata in care sufletele danseaza pierdute in nisipuri sau aiurea printre ierburile inalte. Dansul iubirilor posibile si imposibile, dansul tradarii si dansul implinirii. Dansuri de lacrimi si dansurile perlelor de zambet amagitor.
O luna poate ca un corn ce strapunge adancul intunericului, facandu-l sa se zvarcoleasca precum un balaur ce pierde lupta cu lumina in care sa nenascut. Din care s-a nascut moartea sa. Invingatorul ce se chema iubire. Moartea intunericului indoielilor. Iubirea nascuta ca moarte. Din moarte. Lumina. Poate impusa.
Luna ca o nota . Prima nota a unui cantec trist de aducere aminte. A lunilor trecutului ca o apa ce curge spre prezent si intorcand spatele si spre viitor. O luna ca un mag care citeste in stelele asa apropiate lui.
Si ramanea pe loc, ca si mine. Ramaneam pe loc in timp ce ma miscam. Si luna ramanea pe loc cu mine desi ne miscam eu fata de luna si luna fata de mine. Punctul de referinta era sufletul meu. Si ramaneam sa ne privim intr-o incremenire salbatica. Prin geamul autobuzului.